Radiaţia ionizantă

Radiaţia ionizantă este emisă de atomi radioactivi. Pentru a putea fi înteleasă, este utilă cunoaşterea structurii atomului.

Un atom se compune dintr-un nucleu (încărcat pozitiv) în jurul căruia orbitează electroni (încărcaţi negativ). În mod normal, numărul sarcinilor pozitive din nucleu (protoni) este egal cu numărul electronilor din jurul nucleului şi atomul este neutru din punct de vedere electric. Dacă un electron este expulzat de pe orbita atomului, rezultă un electron negativ liber şi un ion încărcat pozitiv.

Radiaţia ionizantă este radiaţia care are suficientă energie pentru ca în urma interacţiei sale cu un atom să poată expulza un electron de pe orbita atomului, formând ioni; de aici şi numele său. În nucleul atomului se găsesc neutroni şi protoni. Toţi atomii aceluiaşi element au acelaşi număr de protoni; numărul de neutroni poate însă diferi.

Atomii aceluiaşi element care au un număr diferit de neutroni se numesc izotopi. În unii atomi, nucleul este instabil; asta înseamnă că el are un exces de energie. Aceştia sunt atomii radioactivi. Ei eliberează surplusul de energie prin dezintegrare. După eliberarea întregului surplus de energie, atomii devin stabili şi nu mai sunt radioactivi. Timpul necesar pentru dezintegrarea unei jumătăţi dintr-o probă de substanţă radioactivă se numeşte timp de înjumătăţire. Timpul de înjumătăţire diferă semnificativ de la un izotop la altul, variind de la o fracţiune de secundă până la miliarde de ani.

Tipuri de radiaţie ionizantă

Există trei tipuri importante de radiaţie ionizantă:

Radiaţia Alfa

Particulele alfa (α) se compun din doi neutroni (fără sarcina electrică) şi doi protoni (încărcaţi pozitiv). Când particulele alfa traversează un material solid, ele interactionează cu mulţi atomi pe o distanţă foarte mică. Dau naştere la ioni şi îşi consumă toată energia pe acea distanţă scurtă. Cele mai multe particule alfa îşi vor consuma întreaga energie la traversarea unei simple foi de hârtie.
Principalul efect asupra sănătăţii corelat cu particulele alfa apare cand materialele alfa-emiţătoare sunt ingerate sau inhalate iar energia particulelor alfa afectează ţesuturile interne, cum ar fi plămânii.

Radiaţia Beta

Particula Beta este un electron liber. El penetrează materialul solid pe o distanţă mai mare decât particula alfa.Efectele asupra sănătăţii asociate particulelor beta se manifestă în principal atunci când materialele beta-emiţătoare sunt ingerate sau inhalate.

Radiaţia Gamma

Radiaţia gamma (raza gamma) se prezintă sub formă de unde electromagnetice sau fotoni emişi din nucleul unui atom. Ele pot traversa complet corpul uman, putând fi oprite doar de un perete de beton sau de o placă de plumb groasă de 15 cm. Radiaţia gamma este oprită de: apă, beton şi, în special, de materiale dense, cum ar fi uraniul şi plumbul, care sunt folosite ca protecţie impotriva expunerii la acest tip de radiaţie.

Puterea penetrantă a radiaţiilor ionizante prin diferite materiale:

Sursă: link