Un instrument tipic pentru detectarea radiaţiilor este tubul Geiger-Muller. Acesta este un tub de sticlă sau metal care conţine un gaz la presiune joasă şi doi electrozi.
La trecerea prin tub a radiaţiei ionizante, gazul din acesta se ionizează, provocând o descărcare între cei doi electrozi – un puls electric.
Un alt tip de detector, “detectorul cu scintilaţie”, foloseşte un material care, atunci când este lovit de radiaţia ionizantă, devine fluorescent sau emite instantaneu un puls luminos; un detector sensibil la lumină înregistrează intensitatea radiaţiei prin cantitatea de lumina emisă de materialul fluorescent.
Pentru a măsura cantitatea de radiaţie primită, personalul medical şi cel din domeniul nuclear poartă adesea ecusoane cu film. Aceste ecusoane folosesc un film care prin expunere la radiaţii produce o imagine. Developarea filmului arata expunerea cumulată la radiaţii.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu